Sa...

Sa fie 4:30 noaptea si sa nu iti fie somn...

sa te uiti prin camera si sa zambesti in sinea ta...

Sa iti amintesti de ceiutul baut impreuna

si de sticlirea din ochii lui cand te-a zarit venind zapacita la el, in goana...

Sa ai inca pe buze gustul lui si in par... parfumul lui...

Sa te pui sa dormi si sa nu poti...

Sa ii netezesti parul si el sa mormaie ceva

Sa asculti Edith Piaf si sa crezi ca ai ajuns intr-o mansarda, in Paris 

Sa incepi sa casti si in cele din urma sa adormi langa el...

                                  *

Pentru ca povestile au inceput de curand 

si pentru ca povestitorul de la gura sobei are har...

sa....

Poate intro zi

poate intro zi o sa ma iei de mana si o sa fugim pe carari nestiute

poate  o sa ne cufundam trupuruile in mare

sau poate o sa imi spui o poveste cu un print si o printesa...

poate intro zi o sa ma legi la ochi si o sa ma treci poteca din munte

poate o sa facem un castel din nisip si apoi o sa radeam

sau poate intro zi o sa ne plimbam pe bulevarde pariziene.

poate intro zi o sa imi impletesti parul si apoi, o sa te joci cu firele ramase

poate o sa imi ridici stangaci camasa pe umar si eu,o sa iti pup stangacia

sau poate intro zi o sa aflam ce e fericirea privindu-ne adanc in ochi...

dar pana atunci, strange ma in brate si traieste doar clipa...

cea de acum...nu cea dintr-un poate...

Printr-un geam aburit

Am desenat 2 ochi pe geamul aburit
Prin care sa privesc lumea…
Uneori, din casa de peste drum
Printr-un alt geam aburit, alti 2 ochi privesc…
In unele dimineti, de vara, privirile ni se intalnesc
In alte dimineti, de toamna, 
Ochii nostri privesc in gol prin geamul aburit.

Intro zi , ai venit si mi-ai desenat un zambet…
Si eu nu am stiut ce sa fac.
Apoi, ai venit si ai deschis geamul.
Mi ai zis ca tot ce mai trebuie e ca eu sa il imping.
Multe zile am continuat sa privesc din dosul lui
Pana cand, intr-o dimineata de toamna,
M-am decis sa il deschid…

Lumea se vede alfel de dincolo de-un geam aburit
Si tu mi-ai aratat-o intr o dimineata,
Cand m-ai luat de mana si mi-ai zis sa mergem sa aflam
tot ce n-ma vrut sa aflam candva...

In asteptare

Bate miezul noptii

Si-n casa-i frig si intuneric...

Zaresc o umbra ascunsa intr-un colt 

dar stiu ca-i doar o umbra de durere…


In zori, rasare soarele... 
si dau perdeaua la o parte...
Prea mult am asteptat o adiere
-Ce acum nu vine, acum nu bate…-
Prea mult am asteptat un geam sa se deschida
Si o silueta sa zaresc in zare…
Acum …e dimineata si e soare
Si am dat perdeaua la o parte ….
in departare…-
Un zambet ce asteapta insufletit
Sa se deschida ochilor ce l-a zarit…-

………………………………….

Cred ca e timpul sa primesc un zambet
Si un suflet ce l-a daruit…
O sa deschid fereastra catre lume
Sa intre vantul atat de mult dorit.
                      *
Asa notam aseara in jurnal
Privind conturul ochilor din geam.

Zi de toamna

Zi blanda de toamna-afara-
Lumina tremuranda, ca cea din ochii tai,
Melancolie in jur, ca cea din sufletul tau,
Frunze uscate -
ca gandurile din zorii zilei de toamna-
Somnul cocotat pe genele mele
Si eu, pierduta in decor…

Da-mi o geana de melancolie
Sa ma ascund la adapostul ei
Si sa te iau strans in brate.

Am ascuns

Am ascuns in cutia Pandorei toate visele noastre,
Am pus la presat intr-o carte sperante din zile cu soare,
Si am dereticat prin casa ca sa sterg urma pasilor tai...

Am ascuns in pod, printre nuci si dulceturi,
zambetele a 2 copii…
Am pus intr-un sipet, impreuna cu o poza…

toate amintirile noastre.

Am ascuns sufletu meu prin morman de frunze uscate
ca sa cada zapada si sa se astearna uitarea

La final....am plantat intr-un ghiveci un sambure de fericire

pentru dupa-amiezele de toamna avute...

pentru a ma putea infrupta din fructe
cand va parea totul uitat, si sters si de demult...

Nostalgie

Fara motiv…doar ptr ca asa simt…
ar trebui sa scriu o epopee a gandurilor
si apoi sa ti-o trimit prin posta...
Te-ai trezi tarziu in noapte, la lumina unui felinar,
cu un postas batran si uitat
Si cu un plic ingalbenit de vreme
pe care l-ai deschide…
-nerabdator si selenar-

Ar fi atat de tarziu si afara ar fi toamna si frunze…
Incat ai zambi amintirilor de demult
Si ai strange plicul la piept sa il colorezi cu o bataie de inima...
dar atat….

Apoi, intro noapte tarzie,
Cand stelele ar fi asunse prin nori de tristete
mi-ai scrie o poveste...
o odisee nostalgica pentru visele avute
intro vreme in care…nu aveam nevoie de plicuri
ci doar de bilete uitate prin colturi de camera 
si colturi de suflete
…tremurande…

Numai am emotia asteptarii
Ti am trimis ultimul plic si acum numai astept nimic.
Ultimul postas a trecut…
Se indrepta spre tine
Dupa ce imi furase mie plicurile cu povesti
In care ascunsesem o amintire…

De ce un blog?

Pentru ca in ziua de azi am uitat sa mai traim, sa mai ne aplecam privirea catre un rasarit de soare sau catre un zambet de copil, am uitat sa mai aflam cine suntem si ce vrem....sa ne descoperim...ne-am obisnuit sa reactionam la ce ne inconjoara si sa ne indretam incotro ne duce vantul, ne-am obisnuit sa fim mereu pe fuga si sa nu avem timp de noi insine, ne-am obisnuit sa fim angrenati in aceasta miscare trepidanta numita cotidian si atat...Si am obosit...si m-am ratacit pe drum reactionand la factori externi si nu actionand sub propriul imbold sufletesc...Asa ca mi-am zis stop, mi-am zis sa iau o pauza si sa privesc in jur...Si asta fac acum..privesc in jur...si in mine...

Ce o sa descopar o sa va zic si voua pe parcurs...

Nu conteaza cine sunt eu…doar o alta persoana pierduta in multime…o alta stea care straluceste mai mult sau mai putin…-depinde din ce parte privest cerul-, o alta frunza dintr-o padure, un alt rasarit dintr-o dimineata de vara..un alt val din marea prea mare…

Nu conteaza nici cine esti tu…conteaza doar ca esti…si ca te simti o stea sau o frunza sau un val…si ca ai stralucirea ta proprie…Conteaza sa simti…

Poti fi oricine, poti fi orice..!

M-am nascut ca sa simt, ca sa caut, ca sa intreb, ca sa privesc, ca sa gasesc…”Viata e un drum.Nu conteaza destinatia fnala ci traseul in sine!” Si am plecat pe drumul meu, in cautarea mea si a celorlalti..Si nu vreau sa strivesc corola de minuni a lumii ci doar sa ma minunez de ea…

Ma asteapta un drum lung…de fapt, ma asteapta insasi viata…Ma duc s-o infrunt, sa ma bucur cu ea sau sa ma cert cu ea, sa o privesc cu ochi de copil sau sa o ating, sa incerc sa o prind in palma sau sa o domin..sa incerc sa o chem sau s-o alung..

Si nu vreau sa fiu singura in lungul drum care ma asteapta asa  ca o sa impartasesc cu tine, cititorule,...o bucatica de viata si de mine...