Intr-o cafenea...din trecut

Nustiu ce am...nu ma inteleg..nu am chef de nimic..sunt intrun fel de apatie..si nici el nu are chef..desi, chiar de ar fi avut nu as fi vrut sa ma scoata din starea in care sunt. 



As vrea sa fug...sa ma duc la gara si sa iau un tren tarziu in noapte fara sa stiu unde ma indrept.. Sau sa urc intrun avion..si sa cobor intro tara straina...sa ma plimb singura in noapte pe stradutele ei si apoi sa intru intro cafenea nocturna, cu miros de tigara si pereti caramizii, zugraviti de demult, cu tablouri false - reproduceri proaste de ale lui Picasso, intro cafenea in care fiecare sa stea pironit cu nasul in propria ceasca de cafea si nimeni sa nu intoarca capul atunci cand o sa intru. Sa imi cumpar un sandvis uscat si apoi sa imi afund nasul in ceasca...Sa inceapa sa ploua usor afara si sa mai intre din cand in cand cate un trecator ud si posomorat..Sa se aseze la masa si sa isi ceara aceiasi cafea...amara si nocturna. Sa cante de undeva, dintrun salon apropiat o melodie lina la pian,,poate o sonata de Beethoven, poate un menuet de Bizet...Sa urc sus la mansarda si sa privesc de acolo, pe micutul geam acopierti cu o draperie prea mica..luminile unui oras necunoscut...sa zambesc si sa imi sorb cafeaua in continuare..Sa imi plec capul pe coate si sa ma plimb cu gandul pe stradutele acelui oras...Sa stea cineva intrun colt si sa imi schiteze profilul din umbra...sperand ca cu banii pe care ii va lua isi va mai cumpara o carafa de vin si o tigara din foite..Sa ma simt boema fara de fapt sa fiu, sa ma intorc cu imaginatia in trecut...sa mi-l imaginez pe Proust sorbandu-si ceaiul.... 
Sa rasara soarele si sa se sfarseasca si escapada mea...sa ma intorc in prezent si sa vad Mona Lisa zambind intrun muzeu...si sa stiu...si sa mai am inca pe buze gustul amar al cafelei...



As fugi in noapte, m-as duce la magazin sa imi iau ceaiuri sau cola si apoi m-as plimab in noapte..nu am chef azi dupa cum spune o melodei...- m-as duce intrun barulet pe o straduta uitata si m-as intoarce tarziu spre casa, cand luna ar sta sa se ascunda iar dupa nori...M-as baga in pat si tu te-ai intoarce cu fata la mine...m-ai intreba unde am fost si mi-ai zice ca ti-a fost dor...Pe noptiera s-ar odihni o carte deschisa...in care am presat eu mai demult o floare...culeasa ihntro dupamaiaza de toamna...As zambi pe furis...M-ai strange in brate si apoi ai adormi...Odata cu luna care ar disparea ti-as veghea somnul si primele raze ale soarelui...Pe masa s-ar odihni o cafea bauta in graba...cu maini tremurande...si la geam ar sta atarnata o plansa mazagalita...cine e pe plansa? sa fiu eu? poate tot o monalisa...

Te-ai intoarce cu spatele si te-as imbratisa..apoi, as pune capul pe perna si as adormi...Deschid ochii...sunt in aceiasi cafenea,,cu zat in ceasca..si tigara facuta scum...cu fum in jur..si o melodie pe fundal....Pe masuta...cartea din care ai citit tu si floarea vestejita...as privi in colt...si te-as recunoaste...pictorul ai fi tu...mi ai picta starile si ai incerca sa imi gasesti profilul doar ca eu as fi intrun con de umbra si nu mi-ai vedea decat un zambet..pe carer l-ai desena....chipul...n-ar mai conta...