Vis din trecut

Vara asta a fost ca o adiere de vant…pana sa ma infior, deja s-a dus…si a ramas in urma umbra atingerii sale…Acum o sa vina toamna cu vanturi reci si ploi acide…
Am lasat multe in urma…o vara, un bunic, o ultima vacanta cu clinchet de clopotei ce s-au oprit la un moment dat , un corcodus batran, un suflet de copil, o speranta ingropata in nisipul din vama, un vis innecat in mare, o lacrima uscata pe obraz, o poezie in care am crezut, un cantec pe care l-am iubit…

Si mi-I atat de dor de mare…atat de dor…ca as fugi cu un tren in noapte si as lua cu mine doar stelele sa ma insoteasca…M-as duce in gara, pe peronul pustiu si as astepta…sa vina..
Sttii..la mare nisipul e ud si moale…poti sa construiesti ceva din el sau poti sa te ingropi in el…Si apoi…apoi sa vina marea…marea care sa te imbratiseze, care sa te stranga si apoi sa iti dea dumul…marea in a carei imbratisare sa te abandonezi..marea care mi ar spune povesti si mi ar darui o stea culeasa din strafundul ei…si careia eu i-as da o stea culeasa din sufletul meu…

Au cazut primele funze…si parfumul verii s-a stins…In departare, amintirea alearga pe aripi de uitare…Chipul tau, e doar o reflexie a soarelui in apa marii, …dispare la primul val...ca tine…

La revdere vis de argint…la revdere amintire…Sa cada frunze si sa se astearna uitarea…